Europa » Romania » Brasov

GHID LA INCEPUT DE MILENIU 21 Tepes peste tot..

In seara respectiva ies cu Raluca la cumparaturi , ocazie cu care targuiesc pentru Juan un mic dictionar spaiol roman , dupa ce ii lasasem cu imprumut ghidul meu de conversatie sa ia un contact mai serios cu limba romana.A doua zi la 9 dimineata eram la hotel. Aflu ca onor` clientii mei se afla in sala de mese si decid sa nu ii deranjez, asa ca ma plimb un pic prin curte si admir statuile a doi luptatori medievali asezate acolo. Ma fura gandurile si mi-I imaginez cu sute de ani in urma pregatindu-se de lupta cu cine stie ce inamic european sau asiatic.

Arunc ochii pe ceasul de la mobil si vad ca e 9:10, asa ca o iau incetisor catre peles cu gandul de a vedea daca a deschis sau la cat de deschide si in general incercand sa evit posibile surprize neplacute. Ajung la intrarea aleii spre castel si cu multa neplacere citesc pe un panou cum ca primul grup de turisti va intra in castel abia la 11:00 !!! Cer explicatii omului de la poarta si aflu ca desi trecuti de jumatatea lui martie programul de functionare e inca cel de iarna asa ca… Asa ca aveam sa ratez primul obiectiv de pe ziua respectiva si aveam sa il mut in ultima zi cea a plecarii spre Bucuresti unde trebuia sa ii las la Hilton. Ma intorc asadar la castel in jur de 9:29 si aflu ca turistii mei sunt tot la masa.

sa mai stau pe un fotoliu in fgata salii de mic dejun si pe la 9:35 apare Juan carlos care ma invita inauntru unde tocmai isi savurau cafelele de final. Ne dam buna dimineata, ma intreaba daca am mancat, le spun ca da le spun ca Pelesul e inchis dar ca il vom vedea in ultima zi si ca mai departe aveam sa vedem Brasovul, Branul si apoi aveam sa plecam spre Sighisoara unde urma sa ne cazam peste noapte. Cad de acord cu programul dar pe drum spunandu-mi ca se bucura ca peste noapte ninsese la Sinaia ma intreaba cum e vreme ala Brasov le zic ca a nins deasemena si le spun ca daca vor zapada ii duc in statiunea de schi Poiana Brasov sa vada zapada. Oamaneii m-au zapacit tot drumul cu aerul rece si cu cel natural de afara. Cum se facea 18 grade crapau de cald si voiau aer rece. Cu cat mai frig e cu atat mai bine, zicea Juan Carlos si i-am servit cu ajutorul naturii exact ceea ce a vrut. Pe drumul spre predeal au privit Bucegii care se vad minunat de acolo si m-au intrebat ce sunt satucurile prin care trecem.

Le explic ca sunt mici statiuni de schi si cand ajungem in Predeal le spun ca pana la 1918 aici se afla cladirea vamii austro ungare, si le-o si arat la iesirea din oras inspre Brasov, dupa ce treci un podet pe partea dreapta undeva mai retrasa de la drum se zareste o cladire alba cu etaj care fusese in trecut cladirea vamii austro ungare si in fata ei pe sosea desigur se afla bariera ce delimita frontiera intre romanii transilvaneni si fratii lor din Tara Romaneasca. Par incantati de ceea ce vad si mergem mai departe. Intram pe Valea Timisului dupa o vreme si explica-le despre speciile de plante si animale ce se gasesc aici, cat si despre luptele date de armata romana in august 1916 pentru eliberarea Transilvaniei.Intram in final in Brasov, si ii vad putin dezamagiti ceea ce e normal si le spun ca orasul despre care au auzit multe lucruri frumoase nu e acesta si ca vom ajunge curand. Zambesc oarecum relaxati si le arat Centrul Civic (financiar) si patrundem incet incet catre inima BrasovuluiIntrand pe strada Nicolae Iorga din vecinatatea parcului central devin brusc interesati de casele construite la inceputul sec XX. Trecem de Casa armatei si ne angajam pe Muresenilor spre Piata Sfatului. Ii privesc cu coada ochiului: sunt cu totii foarte concentrati si sorb din priviri totul vor sa vada si sa stie, sa cuprinda cu privirea cat mai mult, ca niste aspiratoare de imagini. Ajungem la parcarea de vis-à-vis de maternitate lkas masina in perimetrul delimitat de vechiile ziduri si o luam la pas spre Biserica Neagra.

Le explic cum e cu vechile case ramase in picioare pe vechile amplasamente si tot asa. Cand ajungem langa impozantul edificiu ecleziastic pe explic ca e cea mai mare biserica gotica din romania cu cea mai impozanta orga si alte detalii arhitecturale dupa care intram inauntru. De cate ori intru in Biserica Neagra, cand deschid usa aceea inalta si grea am senzatia ca am deschis o usa spre trecut, fiindca odata intrat nimic nu mai este la fel . Zgomotele prezentului dispar inecate in linistea trecutului care aici, inauntru e prezent la fiecare pas. Te lasi cuprins de el si explicatiile curg de la sine usor fara fortare, ba chir vizitand camera unde exista expozitia referitoare la viata si opera lui Honterus imi aduc aminte ca aflasem faptul ca acolo in zidul bisericii pe langa trupurile altor barbati si femei s-ar afla inmormantat si Vald Tepes. Asa ca sa fie siguri sasii din transilvania ca asprul voievod muntean nu se va putea elibera niciodata din mormantul sau asa cum chiar ei insinuasera in “povestirile germane despre Vlad Tepes.

Cartea respectiva avea sa o gaseasca peste secole un englez pe numele sau Bram Stocker si restul e istorie…Terminam vizita si iesim afara unde soarele orbitor ne aduce la realitate. Continui sa le arat statuia lui Honterus , liceul ce azi ii poarta numele precum si cladirea unde este adapostitas mare parte din opera sa. Inchei prezentarea Bisericii Negre cu legenda copilului care s-a angajat calfa la un mester pe cand se consturia biserica la 1485 si care in scrut si-a depasit mesterul in pricepere asa ca acesta , gelos, l-a impins pe pusti de pe acoperis omorandu-l. Peste cateva ziile s-a predat si a sfarsit spanzurat pentru crima. Astazi, o mica statuie reprezentand un copil tinandu-se cu manutele de  o terminatie a acoperisului este asezata in partea stanga a acesteia la capatul navei bisericii dinspre Piata Sfatului.

Dar despre Piata Sfatului vom vorbi imediat.Continuandu-ne periplul spre  Piata Sfatului, incep sa le povestesc despre gropile de alimente ce se gaseau aici in subsolul pietei si pe care autoritatile le-au descoperit din intamplare pe la 1954 cand un camion ce transporta materiale pentru refacerea pavajului pietei a cazut cu totul intr-una din acest gropi. Le arat si prima farmacie a orasului acum afalata in plin proices de renovare si in timp ce isi fac unul altuia cuvenitele fotografii le vorbesc despre cele doua turnuri de aparare ( alb si negru) de pe dealul Straja, despre Casa Sfatului din care la inceput la 1515 a existat doar turnul cu rol de observare a incendiilor si a inamicilor, iar apoi in jurul anului 1550 a aparut si restul constructiei care a fost primaria orasului multa vreme.

Le povestesc semnificatia stemei orasului ( acea coroana asezata pe o radacina de copac) si le place legenda. O stiti ?  Se spune ca regele Solomon, un conducator de prin partea locului se hotaraste sa isi puna la adapost de banditi o comoara. Fuge catre zona impadurita a Scheiului, reuseste sa asunda comoara si apoi isi continua drumul urmarit de talhai. In disperare de cauza ajunge la locul ce se cheama astazi “ Pietrele lui Solomon” si se identifica pentru nebrasoveni ca fiind la capatul dinspre munte al cartierului Schei marginit de doua stanci inalte situate fata in fata. Ei bine, regele a incercat sa sara de pe una dintre stanci pe cealalta insa a cazut in prapastie iar in cadere coroana i-a ajuns pe o radacina de copac unde a fost gasita de localnici care au folosit simbolul ca stema a orasului nou creat. Realitatea este ca stema Brasovului semnifica supunerea fata de coronaa maghiarilor a locuitorilor orasului si a satelor apartinatoare de oras cat si permanenta locuitorilor pe aceste meleaguri.