America de Sud » Peru » Huaraz

Pe unde au pasit incasii

Peru. Am ajuns in Huaraz cu autobuzul (din Lima) intr-o dimineata frumoasa de aprilie. Din pacate pentru noi, am reprezentat o prada usoara pentru localnicii avizi de clientela si ne-am lasat repede prostiti sa acceptam o cursa cu”autobuzul gratis pentru turisti”, in ideea ca o sa ne familiarizam cu orasul si ca o sa fim lasati acolo unde urma sa ne cazam. Si chiar asa s-a si intamplat, cu diferenta ca in loc sa ne lase unde vroiam noi sa ne cazam, ne-au dus fortat acolo unde planuiau ei sa ne instaleze, adica intr-un loc mult mai indepartat de oras decat am fi acceptat noi vreodata. Dar pana la urma, pentru o camera dubla la numai 5 euro pe noapte, cine s-ar mai fi plans? Pe urma a trebuit sa ne luptam cu eforturile conjugate ale unor indivizi foarte insistenti in incercarea lor de a ne vinde inca un tur al imprejurimilor. Ramasi in sfarsit singuri, am adormit bustean in camera mare si racoroasa.

6 ore mai tarziu, ne frecam buimaciti la ochi incercand sa nu dam frau liber injuraturilor noastre mioritice la adresa aceluia sau acelora care bateau nervos in usa noastra. Omuletul care iscase atata zgomot ni s-a prezentat ca fiind “consilierul nostru turistic”. In spatele lui s-au mai itit alte 4 capete. Tot “consilieri turistici”, de la diferite agentii. Fiecare dintre ei si-a expus argumentele pentru care ar trebui sa optam pentru agentia respectiva adaugand cu totii la final nelipsitele fraze ca “va sfatuim sa nu discutat cu ceilalti turisti in legatura cu pretul pe care il platiti dumneavastra, poate va facem o reducere…ne intelege noi…”. Normal, ca si la noi, batalie disperata pe nou-venitii care trebuiau musai sa fie storsi de bani inainte sa afle care era pretul corect in zona de la ceilalti turisti, mai “vechi”.

Cateva ore mai tarziu ne decideam asupra unei agentii cu reputatie, care ne oferea optiunea unei drumetii de 8 zile in jurul Cordillera Huayhuash, agentie pe care am contactat-o noi dupa ce am respins atacurile “consilierilor turistici” instalati la usa noastra si care, in mod socant (?), s-a dovedit cu mult mai ieftina decat oricare dintre ofertele acestora.

Dupa-amiaza ne-am petrecut-o inspectand Huaraz-ul, care nu este tocmai cel mai dragut loc de pe planeta.

A doua zi dis de dimineata, intr-o sambata adica, porneam in luuunga noastra calatorie impreuna cu Carlos, ghidul nostru. Dupa un drum de 6 ore cu autobuzul, am ajuns la locul propriu-zis de start. Aici ne asteptau magarusii care urmau sa ne care bagajele si stapanul lor.

Magarusii erau echipati cu paturi, lanterne si provizii suficiente pentru cele 8 zile care urmau. Si am plecat.

In urmatoarele 8 zile, am parcurs 147 km prin cel mai spectaculos tinut pe care mi-a fost dat sa-l vad. Daca nu ma credeti, uitati-va la poze! Cu exceptia catorva ore, toata drumetia are loc la altitudini intre 4000 si 5000 de m, cu 8 trecatori intre 4600 si 5000 de Primele 4 zile, cerul a fost mohorat. Minunat, pentru ca era racoare. In cea de-a 5a zi, a plouat de dimineata pana seara. Carlos, ghidul nostrum, ne-a spus in timp ce arata spre luna ca asta e ultima zi ploioasa si ca anotimpul umed tocmai s-a incheiat. In restul zilelor, cer albastru si senin! Frumoase zile. In total, am urcat peste 6000 de metri, atat cat am fi urcat daca escaladam cel mai inalt munte al Irlandei de 6 ori, de fiecare data incepand de la nivelul marii. La sfarsitul calatoriei eram absolut extenuate, dar nu regretam absolut nimic. A fost pur si simplu fabulos! Genul de experienta pe care nu o uiti toata viata si despre care le vorbesti nepotilor in serile de vara.