Europa » Romania » Sibiu

GHID LA INCEPUT DE MILENIU 40 – TURNUL INCHIS

  Spuneam ca in cautarea frenetica de a gasi un restaurant cu pizza toate incercarile mele de a le explica ceva au fost sortite esecului. Pe cat de cuminti si de ascultatori, de interesati fusesera pana atunci in a asculta ce aveam de spus, acum paraca se transformasera intr-o hoarda barbara care nu vedea in fata ochilor decat pizza. Foamea poate fi uneori atat de puternica incat pentru a o potoli esti in stare de orice.

Am gasit in final o pizzerie in Piata Mica. Nu era chiar ce imi doream pentru ei dar daca au considerat ca e buna, why not ? Au comandat pizza mult dorita si au gasit-o delicioasa asa ca acum, mult mai motivati si mai linistiti, am putut sa imi etalez cunostintele despre Sibiu in fata unui public receptiv si disciplinat asa cum il stiam. Terminand expunerea am zis sa ii duc la Biserica Evanghelica, sa ne urcam in turn si mai ales sa vizitam Ferula unde aveam de gand sa fac si niste fotografii pentru mine.

Intrand in marea biserica gotica am fost dezamagiti de doua ori. Era in renovare si turnul nu se putea vizita decat duminica fiindca de biserica dispunea intrucatva o familie nobiliara ce nu dorea vizitarea turnului decat in numite momente. Nu-mi amintesc numele respectivilor nobili si chiar daca mi l-as aminti am sa il trec sub tacere fiindca peste aceste grozave familii nobiliare straine de neamul romanesc este mai bine sa se astearna tacerea si uitarea cea mai deplina fiindca in afara de a ne spolia, marea lor majoritate nu au facut nimic pentru noi si acum vd ca continua cu obstinatie si cu concursul unor “cozi de topor” sa ne bage bete in roate.

Mare lucru nu au putut vedea asadar din Biserica Evanghelica insa puteam vizita Ferula. Am primit cheia de la portareasa, am inchis pe dinauntru am scos paratele si ne-am pus pe facut fotografii in tihna. Probabil ca va intrebati ce e Ferula asta si ce gasisem de fotografiat acolo.

Ei bine, in Ferula se mai pastreaza vechiul amvon din piatra de la 1520, o cristelnita de marmura din sec. XVII-lea, altarul de la Dobarca, dinaintea Reformei, un altar rural in stil baroc de la inceputul sec. XVIII , un grup statuar din lemn, Isus între doi îngeri (a doua jumatate a secolului al XVI-lea), adus de la parohia evanghelica din Copsa Mare, restaurat în 1975 si montat într-un altar modern.

De asemenea, se mai pastreaza vechiul amvon al bisericii, databil la sfârsitul secolului al XV-lea, executat cu mare probabilitate de mesterul pietrar sibian Andreas Lapicida. Biserica a servit si ca loc de înmormântare pentru primarii, comitii sau alte personalitati sibiene, cum ar fi baronul Samuel von Bruckental ultima mare personalitate ingropata aici.

 Asadar am plecat cam dezamagiti de la biserica dar am promis sa ne reintoarcem a doua zi. Inainte sa merg sa ii iau de la hotel cu arme si bagaje m-am dus intai cu masina sa vad cum ajung in piata Huet ca sa nu mai pierdem vremea venind pe jos si apoi cum pot iesi de acolo cu masina spre Alba Iulia urmatoarea tinta.

Am gasit drumul, l-am parcurs de doua ori sa tin minte toate detaliile si punctele de reper, si m-am dus sa ii iau. Fireste ca, ajungand la Biserica Evanghelica am gasit-o de data asta inchisa de tot, motiv pentru care am adresat familiei nobiliare ce poseda biserica urari stramosesti si alte ziceri neaose romanesti cu referire directa la mamitzicile si neamul lor cel mare, dupa care am luat-o spre Alba Iulia.