cu bratele printre nori

In trecere prin Leon...Ne indreptam catre o tinta la care visam de mult: vulcanul care domina valea cu silueta lui masiva si intunecata. Daca ajungeti in Leon si aveti mai mult timp la dispozitie, cred ca il puteti cerceta fara sa va plictisiti. Nu are nimic din atmosfera de statiune turistica, atmosfera cu care ne-am obisnuit, si tocmai asta il face apetisant...Am petrecut o noapte aici, urmand ca a doua zi dimineata sa ne incepem ascensunea catre culmi. Mi-am spus ca e pacat sa pierd o experienta dormind, asa ca am petrecut noaptea pe plaja, a fost minunat. Numai ca...oboseala de a doua zi m-a pedepsit crunt pentru decizia mea nechibzuita. Am pornit totusi la drum, dupa ce mi-am adunat toate puterile. 

Urcusul nu a fost extraordinar de anevoios, dar vremea n-a prea tinut cu noi...Nor si ceata toata ziua, frig si umezeala. Spectacolul pe care ni l-a oferit varful insa,atunci cand s-a risipit in sfarsit ceata, a alungat orice urma din oboseala sau din frigul care ni se strecurasera in oase.

Sa pasesc pe marginea craterului pentru prima oara a fost ceva greu de descris. Probabil bucuria triumfului ar fi fost si mai mare daca vremea mi-ar fi permis sa vad la mai mult de 5 metri in fata, printre picaturile de ploaie torentiala care-mi siroiau pe fata si pe gat, patrunzand pe sub gulerul impermeabilului si sfidand cu nerusinare gluga strans legata si ochelarii de ceata.

In aer se simtea un miros puternic de sulf, dar nu ne-am facut probleme ca ar putea erupe. Modelul ciclic al eruptiilor prevedea o eruptie ceva mai tarzie in anul ala, asa cum fusese si in anul precedent. Am asteptat foarte multa vreme sa se lumineze cerul si sa se imprastie ceata, ca sa putem admira privelistea de sus, de pe umerii vulcanului...Dupa cateva ore de asteptare, timp in care am mancat cate ceva ca sa ne astamparam foamea, rabdarea ne-a fost rasplatita de cateva minute bune de vizibilitate totala. Era nemaipomenit! Dar curand dupa ce ne-am delectat privirile cu spectacolul care ni se intindea la picioare, ceata a navalit din nou si asta ne-a convins ca e vremea sa incepem coborarea. A fost destul de dificil, am coborat mai mult pe funduri decat pe picioare, dar mai tarziu, in camera calda din Leon, proaspeti dupa dus si complet relaxati, ne simteam stapanii lumii. In sfarsit, fusesem pe vulcan!